Timpul prezent

La Cairo au loc negocieri, mediate de  Egipt, Qatar și Statele Unite ale Americii, pentru obținerea unui armistițiu în Fîșia Gaza înainte de Ramadan, luna sfîntă a musulmanilor, care începe în 10 martie. Vicepreședinta SUA, Kamala Harris, a făcut un apel pentru încetarea imediată a focului, atenționînd asupra crizei umanitare de proporții din Gaza și cerînd guvernului israelian să se implice în creșterea semnificativă a fluxul de ajutoare. Ce șanse există pentru un acord privind un armistițiu? Am întrebat-o pe Fatma Yilmaz, istoric.Negocierile pentru un armistiţiu durează de cîteva săptămîni. De ce e atît de complicat să se găsească o soluție pentru încetarea focului?Fatma Yilmaz: „Chiar dacă aceste discuţii se poartă în nişte camere frumos, modern, elegant aranjate, negocierile se fac pe urmele sîngelui, pe urmele morţii unor oameni, cei mai mulţi dintre ei nevinovaţi. Negocierile sînt grele din cauza vehemenţei ambelor părţi dar şi a celor care sînt în afara conflictului. Şi pentru că la masă sînt puse interese politice, concepte care vin din relaţiile internaţionale, din interesele unor state şi pentru că vieţile umane devin un fapt de mîna a doua.”Cum se vede acest conflict din exterior? Care sînt principalele nevoi ale civililor afectaţi de război?Fatma Yilmaz: „A potenţa violenţa şi a ţine, ca la un meci de fotbal, cu o echipă sau cu alta, şi a-i asmuţi pe unii împotriva altora este una dintre cele mai dezamăgitoare atitudini pe care am putut să le văd în aceste luni. Încă de la începutul conflictului am spus ceva public: fiecare parte să-şi potolească exaltaţii. De fiecare parte există oameni dornici de violenţă. Să facă un pas în spate. În acest moment, palestinienii au nevoie în primul rînd de hrană, de medicamente, au nevoie să trăiască. Israelienii au nevoie să se simtă în siguranţă în ţara lor, să fie înapoiaţi ostaticii în viaţă şi să nu mai existe acel element intrinsec al Hamas, antisemitismul.” Ce se va întîmpla după război cu Fîșia Gaza, cu oamenii care acum suferă de foame și de lipsa condițiilor elementare pentru a trăi?Fatma Yilmaz: „Primul lucru şi cel mai important este să se oprească violenţa. Armele să tacă şi de-o parte şi de cealaltă. După care, respiro şi trebuie gîndită o soluţie. Dar nu trebuie să fim naivi. Ideea că oamenii ăştia vor trăi în pace în următorii douăzeci de ani nu e deloc sustenabilă. Primul pas de care au nevoie este să-şi accepte suferinţele şi faptul că şi unii, şi alţii au produs suferinţă. Nu putem să punem în balanţă cît de mult au suferit unii şi cît de mult au suferit ceilalţi. Moartea nu are etnie, nu are naţionalitate şi nu are religie. Durerea unui om nu se caracterizează prin astfel de concepte. Ca să facă un pas înainte, au nevoie să accepte că şi-au produs traume unii altora şi să accepte memoria colectivă care e dezastruoasă.”  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

De cîțiva ani deja vorbim despre ascensiunea partidelor de extremă dreapta în Europa. Ce șanse au aceste formațiuni politice să obțină procente semnificative la alegerile europarlamentare din iunie? Care ar fi riscul pentru democrație și pentru instituțiile Uniunii Europene ca partidele radicale să aibă o importantă reprezentare în Parlamentul European? L-am întrebat pe Camil Pârvu, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Nu orice partid care nu e centrist e, automat, extremist. Cum identificăm un partid drept radical sau extremist?Camil Pârvu: „Există un fel de consens partajat între mai multe forţe politice după Al Doilea Război Mondial privind reconstrucţia, stabilirea statelor sociale, privind cîteva politici publice esenţiale şi valorice care să definească comunităţile politice respective. Ce fac aceste partide pe care le numim radicale, de extremă dreaptă sau radicale populiste este, pe de-o parte, să respingă acest consens postbelic valoric şi, în termeni de politici publice, să spună că aceste valori şi aceste politici nu mai sînt valabile, sînt dăunătoare naţiunilor, sînt preluate de clase politice corupte şi caste politice trădătoare în raport cu interesul naţional. Şi, pe de altă parte, să propună cîteva teme care erau evitate sau nu se regăseau printre temele principale ale celorlalte partide politice în ultimii ani, de la migraţie la războaiele culturale.” Cum a început ascensiunea extremismului de dreapta în Europa ultimilor ani, ce taxează alegătorii prin asemenea opțiuni?Camil Pârvu: „Există două mari curente. Unul care explică ascensiunea extremei drepte prin chestiuni culturale, identitare. Este o reacţie la un cosmopolitism, o globalizare care, spun ei, distruge identităţile şi ne face să ne întoarcem la tăria unor entităţi tradiţionale – familie, naţiune, pămînt. Sînt chestiuni care ţin de reacţiile identitare ale unei societăţi bulversate de multiple crize şi care se repliază pe identităţile clasice, cunoscute şi tradiţionale. O altă explicaţie este că e vorba despre incertitudini economice, e vorba despre oameni care trăiesc un proces de decădere, oameni care se considerau a fi clasa mijlocie şi brusc, din cauza unor circumstanţe sociale şi economice nu-şi mai permit lucrurile pe care şi le permiteau înainte. Conştientizarea decăderii din clasa mijlocie creează genul acesta de iritare, de frustrare şi de furie, de dorinţă de a pedepsi pe cineva pentru criza în care te afli.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Literaturhaus Berlin organizează festivalul „Donʼt Look Back”, curatoriat de Ricarda Ciontoş, o serie de întîlniri cu scriitori şi artişti din România şi Republica Moldova. Poeta Miruna Vlada participă la festival. Am vorbit cu ea despre originalitatea acestui eveniment, care pune împreună scriitori și artiști din cele două țări și scriitori născuți în România care acum trăiesc în țări de limbă germană, precum și despre tema discuției din 2 martie, „Responsabilizare”, la care va participa și ea. Ce semnificație crezi că are numele festivalului, „Donʼt Look Back”?Miruna Vlada: „E momentul să nu mai prezentăm România ca un fiind un stat ex-comunist. Sîntem deja de 16 ani membri în Uniunea Europeană și sîntem mult mai mult decît un simplu stat fost comunist. Așa aș vedea acest Donʼt Look Back. Tot trecutul nostru și tot ce ne făcea să fim un stat din Est, fost comunist, acum ar trebui deconstruit, problematizat, pus sub semnul întrebării și ar trebui găsite alte tipuri de atribute pentru literatura noastră și a celei din Republica Moldova.”Miruna Vlada a debutat în 2004 cu volumul „Poemextrauterine”, urmat de „Pauza dintre vene”, „Bosnia. Partaj” și „Prematur”.O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Președintele Vladimir Putin a ținut joi un lung discurs în Parlamentul rus, în care a acuzat din nou Occidentul că vrea să atace Rusia și a amenințat din nou cu arme nucleare. În perioada 15-17 martie vor avea loc alegeri prezidențiale în Federaţia Rusă. Iulia Navalnaia, văduva lui Alexei Navalnîi, opozantul rus care a murit în închisoare, a ținut un discurs în Parlamentul European, în care a spus că „Putin este liderul unui grup de crimă organizată”. Vineri, 1 martie, are loc înmormîntarea lui Alexei Navalnîi. Despre toate acestea am vorbit cu istoricul Cosmin Popa, specialist în spaţiul ex-sovietic şi în istoria Războiului Rece.Cosmin Popa despre discursul lui Putin: „Am avut tot timpul impresia că ascult discursurile lui Ceauşescu de la prezentarea planurilor de perspectivă din timpul plenarelor Comitetului Central. Asta poate părea hilar, dar nu e. Putin a anunţat acum o economie cu o componentă etatistă foarte puternică, cu o componentă de planificare foarte puternică şi asta nu înseamnă întoarcerea la comunism, ci înseamnă mobilizarea economiei, care se face sub presiunea a doi factori. Primul este legat de sancţiunile economice internaţionale. Şi al doilea factor este şi mai important: faci mobilizarea economiei cînd te pregăteşti de război.”Mai crede cineva teoriile istorice ale lui Putin? Există susţinere publică pentru război în Rusia?Cosmin Popa: „Relaţia între istorici şi istoria pe care o prezintă Putin este ca şi cum ai pune un medic să analizeze din perspectivă pur ştiinţifică experienţele întreprinse de Mengele în lagărele de concentrare. Apelul la istorie al lui Putin n-are nimic de-a face cu istoria, are de-a face cu propaganda. Nu ştiu pe cine mai convinge. (...) Există susţinere publică pentru război, dar nu atît de largă precum îi place lui Putin să creadă. Interpretez apelul lui la formarea unei noi elite politice, recrutată din susţinătorii şi participanţii la război – această tranşeocraţie – ca fiind o încercare de a combate creşterea stărilor protestatare în societate, pentru că ele există.”O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Se apropie 1 martie, 8 martie, se va vorbi despre „ziua femeii”, „ziua mamei” și mai puțin despre „ziua internațională a drepturilor femeii”. Se va vorbi despre rolurile de soție și de mamă ale femeii și mai puțin despre problemele cu care se confruntă femeile zi de zi. Recent, „Macarena” Erikăi Isac, o piesă muzicală care vorbește despre violența împotriva femeilor, despre hărțuire și abuz și despre frică, a stîrnit enorm de multe reacții. Multe femei au spus că au recunoscut tabloul descris în piesa pe care au considerat-o un manifest împotriva violenței cu care se confruntă adesea. Vorbim despre fenomenul violenței împotriva femeilor cu Oana Băluță, conf. univ. la Universitatea din București și cadru didactic asociat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), şi Andreea Rusu, directoare executivă la Centrul FILIA. Din cel mai recent „Barometru al violenței de gen”, cel din 2022, aflăm că România nu are un sistem care să culeagă date despre violența împotriva femeilor, nu cunoaștem deci amploarea reală a acestui fenomen. De ce nu avem mecanismele necesare colectării permanente a acestor date? Andreea Rusu: „Atunci cînd femeile nu sînt în poziţii de decizie, fie că vorbim despre Parlament, Guvern, ministere sau autorităţile publice, atunci experienţele lor nu sînt reprezentate corect. Niciodată tema violenţei împotriva femeilor nu a fost o prioritate a vreunuia dintre guvernele din România. 34% dintre femeile din România cunosc cel puţin o femeie care a trecut prin viol. Bineînţeles, această situaţie este în continuare subraportată, pentru că sînt foarte multe femei care trec prin violenţă sexuală dar nu vorbesc cu nimeni. Şi-atunci, oricît de şocantă este, cifra poate să fie cu mult mai mare. Deci avem nevoie de femei în politică, în funcţii de decizie, care să facă din violenţa împotriva femeilor o prioritate şi să ajungem să înţelegem amplitudinea fenomenului prin studii, prin date colectate de autorităţile statului.”Normalizarea formelor de violenţă împotriva femeilor ţine de mentalitate. Cum o putem schimba?Oana Băluţă: „Dacă chiar ne dorim să schimbăm substanţial modalităţile de a ne raporta unul la celălalt avem nevoie de educaţie de gen. Noi discutăm despre acest tip de educaţie de foarte mulţi ani. Sîntem în 2024, România este un stat democratic din anii ʼ90 dar pînă acum Ministerul Educaţiei nu a făcut nimic în această direcţie. Am ratat trei decenii în care puteam schimba mentalităţi. ONG-urile nu au capacitatea instituţională, infrastructura pe care le are Ministerul Educaţiei. Ba mai mult, Ministerul Educaţiei are, potrivit legii, responsabilități în raport cu prevenirea şi combaterea violenţei de gen.” O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural

Premierul palestinian Mohammad Shtayyeh și-a dat demisia iar președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, i-a acceptat-o. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a afirmat că în câteva săptămâni armata israeliană îi va învinge pe teroriștii Hamas din Fîșia Gaza, chiar dacă ofensiva asupra zonei Rafah, din sudul Gazei, va întîrzia. Președintele american Joe Biden speră că pînă lunea viitoare va exista un armistițiu în războiul dintre Israel și Hamas. Discutăm despre ultimele evoluţii în războiul dintre Israel şi Hamas cu Ioana Constantin-Bercean, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI).  Ioana Constantin-Bercean: „Problemele sînt destul de complicate pentru că o parte a guvernului israelian a propus interzicearea musulmanilor în Ierusalimul de Est, unde se află cel de-al treilea loc sfînt al islamului, Moscheea Al-Aqsa. Or, o astfel de decizie şi aplicarea ei ar aliena şi mai mult inclusiv acea parte a lumii musulmane care nu sprijină Hamas şi nu este teroristă.” Ce se va întîmpla după război cu palestinenii din Gaza, care rămîn într-o ţară complet distrusă? Ioana Constantin-Bercean: „Premierul Netanyahu s-a referit la un control militar al Fîşiei Gaza, un control aproape eminamente israelian, iar asta nu e nici pe departe ceea ce îşi doreşte populaţia palestiniană. (...) În acest moment, soluţia celor două state pare la fel de apropiată şi la fel de îndepărtată în acelaşi timp. Înainte de 7 octombrie, soluţia celor două state era scoasă din orice discuţie. Iar după atacul terorist din 7 octombrie, iată, toată lumea vorbeşte despre soluţia celor două state, foarte intens şi apăsat.”  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Coaliția de la guvernare a decis comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare în 9 iunie. Dar ce consecințe tehnice are această decizie? Ce modificări trebuie făcute în plan legislativ într-un timp foarte scurt? Care sînt consecințele comasării pentru alegători și pentru campaniile electorale? L-am întrebat pe Septimius Pârvu, de la Expert Forum, asociaţie care organizează o dezbatere online în 5 martie, la ora 12.00, cu tema „Cum se vor organiza alegerile din 2024?”Septimius Pârvu: „Modificări vor trebui făcute, pentru că, la cum arată legile, nu prea putem să mergem înainte aşa cu ele. La alegerile anterioare s-a ajuns la situaţia în care de obicei avem o ordonanţă de urgenţă cu foarte puţin timp înainte, care mai reglează anumite aspecte tehnice. Probabil asta va fi soluţia şi acum pentru că nu văd cum mai pot trece toate lucrurile astea prin Parlament. Sigur, e o foarte proastă practică pentru că elaborarea unei ordonanţe de urgenţă e o procedură netransparentă, care ar trebui folosită doar în anumite contexte. (...) Standardul principal este să nu reduci din drepturi. Şi practic asta se întîmplă.”O modalitate de a măsura calitatea democraţiei este de a stabili dacă alegerile sînt libere şi corecte. La cum se întrevede viitorul electoral, ce puteţi spune?Septimius Pârvu: „Toată această harababură legislativă şi deciziile politice întîrziate ar putea avea un efect asupra modului în care sînt organizate alegerile. Dar nu vrem să ne antepronunţăm pentru că noi (Expert Forum) o să avem un raport după alegeri în care analizăm toate aspectele legate de procesul electoral, aşa că o să zicem după cum au fost alegerile.”O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Paula Erizanu a venit de la Chișinău pentru a participa la Festivalul Internațional de Literatură de la Odesa, care, de doi ani, din cauza războiului, a devenit un proiect itinerant. Anul trecut s-a ținut la Batumi, în Georgia, anul acesta se desfășoară la București. Paula Erizanu a publicat pînă acum trei cărți. Un volum de nonficțiune, „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o”, la Editura Cartier, un jurnal al protestelor din Republica Moldova din 2009, un volum de poezie, „Ai grijă de tine”, la Editura Charmides, și romanul „Ard pădurile”, apărut la Cartier. A coordonat, împreună cu Alina Purcaru, antologia în trei volume „Un secol de poezie română scrisă de femei”, apărută la Editura Cartier. A lucrat la Londra ca jurnalistă, a fost editor cultural pentru „The Calvert Journal” și a colaborat cu „The Guardian”, BBC, „Financial Times”, „London Review of Books”. Am vorbit cu Paula Erizanu despre interesul pentru Est declanșat odată cu începerea războiului, despre legăturile literare dintre Republica Moldova și România, despre cum e să scrii literatură la cald despre evenimente tragice în plină desfășurare.Paula Erizanu: „Interesul României pentru Ucraina a început odată cu interesul Statelor Unite pentru Ucraina. Deși România și Ucraina sînt vecine de atîta timp, uite că a trebuit să înceapă să se cunoască reciproc în această criză.”De ce e important ca, pe timp de război, scriitorii să continue să vorbească, să continue să participe la evenimente literare, să continue să cheme publicul spre literatură?Paula Erizanu: „Pentru că asta e meseria noastră. Și, dacă un scriitor simte nevoia să vorbească și să depună mărturie despre ceea ce se întîmplă, trebuie neapărat să o facă. Nevoia de poezie, de literatură a publicului e mai mare în perioade de restriște decît în perioade de confort. În Ucraina sînt scriitori care au devenit rockstaruri, ca Serhii Jadan, de exemplu, la lansările căruia vin sute de oameni și care urmează să-și lanseze un nou volum în una dintre cele mai mari săli din Kiev, cu mii de oameni. E clar că în perioadele de criză avem nevoie să ne simțim conectați unul la altul și literatura e tocmai acea formă de intimitate care ne unește și care ne ajută să ne simțim mai puțin singuri și mai puțin vulnerabili. Dar e și o formă de întoarcere la viața normală, de dinainte de criză.”  O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

În curînd se împlinesc doi ani de la invazia rusă în Ucraina. Cum a evoluat situaţia Ucrainei în acest timp, ce fac puterile Occidentale pentru a susţine ţara aflată în război, ce impact are în Federaţia Rusă moartea lui Alexei Navalnîi, cel mai important oponent al lui Vladimir Putin? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale (ESGA).Angela Grămadă: „Ucrainenii vor milita în continuare pentru lucruri care sînt sacre pentru ei, naţiunea civică, integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa în luarea deciziilor de politică internă şi externă. Orice s-ar întîmpla, sînt ferm convinşi că vor rezista şi că vor avea într-un final victoria pe care şi-o doresc. (...) Ucrainenii înţeleg un lucru extrem de simplu, care pentru noi poate să pară complicat: dacă Rusia nu va fi înfrîntă şi se va merge spre o pace care le va fi impusă ucrainenilor de afară, de anumiţi parteneri, atunci Rusia va putea să revină, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, cu aceleaşi pretenţii faţă de Ucraina dar şi faţă de alte state asupra cărora a pierdut influenţa geopolitică.”De ce este important ajutorul Occidentului pentru Ucraina?Angela Grămadă: „Mobilizarea de resurse în favoarea Ucrainei nu se face neapărat doar în favoarea Ucrainei, ea se face pentru lumea democratică. Ucraina suferă pentru dezideratul ei formulat încă din 2013: Ucraina este o ţară europeană. Asta nu a plăcut Federaţiei Ruse. Dacă Ucraina pierde, pierde lumea democratică, nu doar Ucraina, pentru că Rusia nu se va opri.”

„Și-am să devin erou” de Gheorghe Erizanu este o culegere de texte despre actualitatea politică, socială, culturală din Republica Moldova, crizele majore din trecutul recent, pandemia și invazia rusească în Ucraina, declanșată în 2022. Sînt texte scrise la cald, pentru blog, în perioada 2017-2023. Ele rezistă în timp și compun un tablou al realității complexe din Republica Moldova. Eseistul, jurnalistul, editorul Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier din Chişinău, a venit în studioul Radio România Cultural să vorbim despre volumul său, despre cum se vede şi se trăieşte războiul din Ucraina cînd locuieşti atît de aproape de front dar şi despre perspectivele europene ale Republicii Moldova. Volumul „Și-am să devin erou” a apărut la Editura Cartier.Gheorghe Erizanu: „Blogul de fapt îl scriam pentru a reveni la un sistem de valori în cultură. De fapt asta mă interesează, fiindcă eu cred că cultura este salvarea unei naţiuni.”Cum vă raportaţi la războiul din ţara vecină şi care e atmosfera în Repubica Moldova?Gheorghe Erizanu: „Este un război postcolonial, imperialist. Noi, Republica Moldova, sîntem următorii, fiindcă dacă va cădea Odesa, Republica Moldova cred că în două zile va cădea şi ea. (...) O bună parte dintre cetăţeni se gîndesc ca, în cazul că se rupe linia frontului, să treacă Prutul. (...) Noi avem vorbitori de rusă, care locuiesc în Republica Moldova de 50, de 70 de ani şi care nu vor să vorbească nici un cuvînt în română. Refugiaţii ucraineni, care foarte mulţi erau din Odesa şi erau vorbitori de rusă, nu de ucraineană, atunci cînd voiau să întrebe ceva, pe stradă, primul lucru era Bună ziua, apoi îşi cereau scuze că trec la rusă şi în final spuneau Mulţumesc. Asta e diferenţa între ruşii care au venit din Ucraina şi ruşii care sînt în Republica Moldova.”Cum vedeţi evoluţia războiului?Gheorghe Erizanu: „Sper ca războiul să se sfîrşească în 2025, 2026, dar depinde foarte mult de ce efort va depune Europa pentru a susţine Ucraina. Dacă pierde Ucraina, Europa devine paria şi este la frontiera nemijlocită cu Rusia şi la cheremul ei. Dacă europenii vor înţelege, şansele ca ucrainenii să iasă victorioşi din acest război sînt mari.”