Timpul prezent

În Turcia au avut loc alegeri locale la sfîrșitul săptămînii trecute. În orașele mari au cîștigat candidații principalei formațiuni de opoziție, Partidul Republican al Poporului. În Istanbul a cîștigat un nou mandat actualul primar, Ekrem Imamoğlu, care se profilează ca un posibil rival al președintelui Recep Tayyip Erdoğan și ca potențial lider al opoziției. A fost o surpriză victoria Partidului Republican al Poporului în marile orașe? Ce spun aceste alegeri despre societatea turcă, în ce măsură este ea divizată între urban și rural, între valorile pro-europene, laice și cele religioase, tradiționale? L-am întrebat pe analistul politic Dragoș Mateescu, de la Institutul Diplomatic Român. A fost o surpriză victoria Partidului Republican al Poporului în marile orașe din Turcia?Dragoș Mateescu: „Din multe puncte de vedere, da. Analiştii, mai ales cei din interiorul Turciei, se aşteptau ca partidul de guvernămînt, AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării) să se mobilizeze şi să facă în aşa fel încît domnul Recep Tayyip Erdoğan să aibă satisfacţia recîştigării Istanbulului, dacă nu chiar şi a Ankarei. Dar apatia în rîndul membrilor AKP a fost reală şi, pe de altă parte, opoziţia s-a mobilizat foarte bine de data aceasta, nu ca la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2023, şi s-a mobilizat cu alţi lideri. Liderul partidului de opoziţie nu mai este domnul Kemal Kılıçdaroğlu, ci este domnul Özgür Özel, care e mult mai energic şi mai tînăr. Mă refer la Partidul Republican al Poporului, marele cîştigător.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu şi Matei Martin  Un produs Radio România Cultural  

La „Timpul prezent” tratăm de obicei teme serioase. De 1 aprilie vă propunem o temă foarte serioasă: umorul. S-a schimbat anotimpul. S-a schimbat și ora. Se schimbă vremea. Dar se schimbă și vremurile. Nu neapărat acum, nu neapărat de 1 aprilie, ci așa, în general. Unele farse sau glume la care rîdeam acum 20 de ani nu mai stîrnesc azi nici măcar un zîmbet. Mai știm să rîdem? Despre mecanica umorului vorbim cu doi profesioniști ai genului: Toni Grecu, unul dintre fondatorii grupului Divertis, şi Remus Boldea, co-prezentator al podcastului „RSS Reloaded”, autorul volumului de povestiri „A râs și tata”. Umorul era înainte de 1989 o formă de frondă, o reacție la sistem. Rîdem la fel cînd totul e permis?Toni Grecu: „Aia a fost cea mai importantă schimbare în mentalul colectiv. Pentru că, odată cu libertatea de mişcare şi cu libertatea economică, rîsul a devenit liber. Rîsul e cea mai la îndemînă formă de manifestare a spiritului critic, sîntem născuţi cu asta. Rîdem de ce nu ne place, de ce este ieşit din matcă. Spiritul nostru critic se manifestă şi prin rîs, printre altele. Şi atunci, în 1990, spiritul nostru critic a luat-o razna pentru că am început să rîdem fără măsură, de orice şi de oricine. Am fost într-o derivă totală, din care n-am ieşit nici în ziua de astăzi. (...) Cînd umorul politic dispare, înseamnă că e o problemă în politica respectivă. Nu poţi să faci umor politic fără politică. Or, România este în situaţia asta.”Cum e să faci umor, cum poţi să fii subversiv în delină libertate, cînd nu ai cenzură?Remus Boldea: „Umorul pe care-l practic în textele mele sau cînd spun anecdote este auto-umorul, umorul faţă de propria persoană, luarea în rîs la persoana I, umorul de tip Woody Allen. Îmi place să intru în capul omului care sînt acum sau care am fost la un moment dat, mai ales în perioada adolescenţei, şi să văd lucrurile amuzante şi, mai ales, lucrurile care de obicei sînt considerate de oameni tragice. Adică îmi place să văd ce e amuzant la înmormîntarea unui prieten foarte bun sau ce e amuzant atunci cînd ai un eşec în dragoste care-ţi lasă o suferinţă imensă. Pentru mine ceva e cu atît mai amuzant cu cît fundalul pe care se petrece povestea aceea e un fundal tragic. Trebuie să-ţi iei libertatea să rîzi de moarte.” Toni Grecu explică (limpede) de ce nu se mai face satiră politică.  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Teodora Coman, George State și Radu Vancu sînt cei trei poeți nominalizați la premiul Radio România Cultural pentru poezie. Am stat de vorbă cu ei despre cărțile lor publicate în 2023 și despre cum au primit vestea nominalizării.Teodora Coman a publicat anul trecut volumul „piesă de rezistență”, la Editura Nemira, în colecția Vorpal, o carte care pune în centru corpul în sala de fitness, în căutarea validării de către ceilalți, și totodată chestionează tăios presiunile care vin asupra lui în lumea contemporană. Un volum muncit ca un corp la sala de sport, un corp de cuvinte.Teodora Coman: „Am tot revenit, am tot șlefuit. Așa se face munca asta. Iei distanță, revii, corectezi. E metoda clasică, nu e nici un secret. Dar, într-adevăr am revenit pe text aproape cu duritate, așa cum se procedează la sport: nu te menajezi, cînd ridici greutatea, o ridici, nu te prefaci c-o ridici.” George State este nominalizat la premiul Radio România Cultural pentru poezie cu volumul „Sarx”, apărut la Editura Nemira, în colecția Vorpal. George State e și traducător, a transpus în română opera poetică integrală a lui Paul Celan și a tradus o selecție din poezia lui Georg Trakl. În „Sarx” îl vedem în ambele ipostaze. A avut ideea de a revizita cîțiva poeți din canonul universal și de a-i aduce într-o formulă poetică actuală, formulă ce se bazează pe vocile și temele lor. Totodată, poetul-traducător chestionează prin acest volum noțiunea de originalitate.George State: „Ideea acestei cărți, Sarx, a fost să-mi inhib vocea. E o întrebare: e important ca un scriitor, ca un poet să aibă o voce, să fie recognoscibil imediat pe pagină, sau să fie la răspîntia și să fie depozitarul și cutia de rezonanță a unor voci străine? Nu știu. Pariul pentru mine în ceea ce privește această carte a fost tocmai de a nu avea o voce, de a împrumuta mai multe voci și de a nu fi original.”Radu Vancu este nominalizat la premiul Radio România Cultural pentru poezie cu volumul „Kaddish”, apărut la Casa de Editură Max Blecher. Radu Vancu pornește de la o poveste reală și cutremurătoare. Poetul Radnóti Miklós a fost ucis de naziști și aruncat într-o groapă comună. Soția lui, Fanni Gyarmati, îl recuperează din groapa comună și-i găsește în buzunarul de la piept carnetul cu ultimele poezii. „Kaddish” e un lung poem despre memorie, despre credința în puterea poeziei de a recupera totul și despre puterea poeziei de a învinge moartea.Radu Vancu: „Cam asta am cerut poeziei, să fie un fel de înger pronominal, un fel de îmbrățișare, care să adune la un loc oameni, de-o parte și de cealaltă a morții și să facă din moarte un detaliu. Și, oricît de patetic sună, cred că așa se întîmplă lucrurile, cred că poezia chiar are forța asta.” Apasă butonul PLAY! pentru a asculta întreaga emisiune.O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

70% dintre români consideră că toate familiile ar trebui protejate de lege, inclusiv familiile formate din persoane de acelaşi sex. Acesta e unul dintre rezultatele sondajului „Ce cred românii despre nevoia de protecție și recunoaștere a familiilor LGBT din România?”, realizat în martie 2024 de Cult Research, la solicitarea Asociaţiei ACCEPT. Am discutat rezultatele studiului împreună cu Florina Presadă, directoarea executivă a organizației ACCEPT, şi Victor Ciobotaru, reprezentantul unei familii LGBT.  Florina Presadă: „Rezultatele bune din acest studiu au venit în ciuda lipsei unui discurs care să reprezinte corect comunitatea LGBT de la nivel politic, au venit în ciuda vocilor care demonizează sau atacă această comunitate, de foarte multe ori pentru capital de imagine sau capital electoral. Şi, cu toate acestea, vedem această schimbare. Iar schimbarea cea mai mare poate că nu este atît în numărul crescut de români care susţin egalitatea în drepturi pentru familiile formate din persoane de acelaşi sex, cît în numărul românilor care sînt acum dispuşi să asculte. Aici este cîştigul cel mai mare. Asta arată o schimbare mult mai profundă în societate, în ciuda vocilor care aleg să se exprime în mod violent la adresa comunităţii LGBT.” La întrebarea dacă în România căsătoria civilă ar fi legală pentru cuplurile formate din persoane de același sex, ce impact considerați că ar avea asupra vieții dumneavoastră?, 66% au răspuns „nici un impact”, 6% au răspuns „impact pozitiv”. Cît de pregătită este societatea românească să accepte legalizarea căsătoriei pentru persoane de același sex? Victor Ciobotaru: „Avînd la îndemînă rezultatele acestui studiu, putem afirma fără teama de a greşi că societatea românească este pregătită pentru a oferi drepturi egale pentru toţi cetăţenii, în ciuda afirmaţiilor din ultima vreme că societatea nu e pregătită, afirmaţii care au venit din sfera politică. Societatea românească înţelege nevoia de protecţie pentru familiile formate din persoane de acelaşi sex. Românii au capacitatea de a înţelege că familiile formate din persoane de acelaşi sex nu cer lucruri extraordinare, ci cer drepturi de bază: dreptul de a putea să-şi viziteze partenerul sau partenera la spital, în cazul unor probleme de sănătate, dreptul de a se moşteni unul pe celălalt, în caz de deces, dreptul de a putea cumpăra o casă sau de a avea un credit împreună – lucruri de bază, pe care orice persoană care are o relaţie sau care are o familie, indiferent de orientarea sexuală, poate să le înţeleagă. Este evident şi nivelul de empatie care a crescut în rîndul românilor. Societatea este pregătită, clasa politică este mai puţin pregătită.”  Apasă butonul PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Rețeaua Națională a Muzeelor din România a anunțat că va organiza și în 2024 Noaptea Muzeelor, deși inițial intenționa să suspende evenimentul în acest an. Pînă în 19 aprilie muzeele din toată țara se pot înscrie pentru a participa la eveniment. Sectorul muzeal reclamă de multă vreme inechități salariale în comparație cu alte categorii bugetare similare. Care e situaţia muzeelor şi muzeografilor, e timp pentru organizarea evenimentului programat pentru 18 mai, ce vă propuneți pentru Noaptea muzeelor la sate? I-am întrebat pe președintele Rețelei Naționale a Muzeelor, Ciprian Ștefan, director al Muzeului Astra din Sibiu, şi pe muzeograful Dragoș Neamu, manager al evenimentului „Noaptea muzeelor la sate”. Care a fost motivul pentru care aţi ezitat să organizați anul acesta Noaptea Muzeelor?Ciprian Ştefan: „În primul rînd, această inechitate care persistă în sectorul cultural din România, în special în cel muzeal. Încă nu sîntem sută la sută hotărîţi. Noi am pornit Noaptea Muzeelor avînd în vedere anunţul doamnei ministru (Raluca Turcan). Fiind şi consilierul onorific al dînsei, ştiu că avem inclusiv aviz de la Ministerul Finanţelor, aşa cum declara şi dumneaei, că această creştere de 20% va veni începînd cu 1 aprilie şi sperăm că această creştere, normală, de altfel, va veni pînă în 20 aprilie. ” Vor veni muzeografii alături de Reţeaua Naţională a Muzeelor la Noaptea Muzeelor, eveniment care presupune eforturi de organizare, în condiţiile în care persistă discuţiile despre inechităţile salariale? Dragoș Neamu: „Există o masă critică de muzeografi nemulţumiţi care încă sînt în expectativă, încă, dat fiind experienţele anterioare, au un pesimism cronic, aproape, care nu-i lasă să dea curs valului de optimism care vine dinspre noi, conform căruia creşterile salariale vor fi o realitate. Şi-atunci stau într-o zonă de expectativă, de non-combat şi este posibil ca mulţi dintre ei să protesteze în feluri care le stau la îndemînă şi care sînt legitime. Aşa că mă aştept chiar la iniţiative culturale, un fel de flash mob-uri, de proteste, care nu sînt în zona noastră de control, a Reţelei Naţionale a Muzeelor, dar nici nu le putem opri şi nici nu vrem asta.”Dragoş Neamu, manager al evenimentului Noaptea muzeelor la sate: „Urmăresc anul acesta să realizez un monument pentru Elisabeta Rizea. Face şi aşa ceva Noaptea muzeelor la sate: corectează mari erori şi nedreptăţi istorice care li se fac unor personaje emblemă, care înseamnă foarte mult pentru cultura şi civilizaţia românească.”  Apasă butonul PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Pentru prima dată de cînd a început războiul din Gaza, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat, cu abţinerea SUA, o rezoluţie prin care se solicită „o încetare imediată a focului în timpul lunii Ramadanului (care se încheie în 9 aprilie) şi care să ducă la o încetare de durată a focului”. În același timp se solicită „eliberarea imediată şi necondiţionată a tuturor ostaticilor” deţinuţi de Hamas. Vorbim despre semnificaţia acestei solicitări, semnificaţia abţinerii SUA (principalul aliat al Israelului) de la vot, perspectiva invaziei terestre în Rafah, în ciuda reacţiilor internaţionale împotriva unei asemenea decizii şi despre criza umanitară de proporţii din Gaza. Invitată: Raluca Moldovan, conf. la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj.Care e semnificaţia solicitării Consiliului de Securitate al ONU, ar putea reprezenta o presiune suficient de puternică pentru Israel?Raluca Moldovan: „Această rezoluţie reprezintă un semnal important dat în primul rînd de SUA către Israel şi de SUA către comunitatea internaţională că este în regulă să se pună mai multă presiune pe Israel în contextul războiului din Gaza. (...) Rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU au în mod normal forţa dreptului internaţional dar nu sînt obligatorii, în sensul că Naţiunile Unite nu au instrumente de forţă pentru a pune presiune pe subiecţii acestor rezoluţii să acţioneze într-o direcţie sau alta. Aceste rezoluţii au mai degrabă o valoare simbolică, indică anumite trenduri, anumite dezvoltări, dar nu au o forţă juridică imediată şi obligatorie.”Cum ar trebui să înţelegm abţinerea Statelor Unite (principalul aliat al Israelului) de la votul privind rezoluţia ONU de încetare a focului în Gaza? Care sînt implicaţiile pentru relaţia dintre SUA şi Israel?Raluca Moldovan: „Semnalul principal dat de SUA este acela de distanţare. Washingtonul îşi ia o distanţă faţă de Israel sau, mai bine spus, faţă de actualul regim al premierului Benjamin Netanyahu, cu care preşedintele american Joe Biden a avut întotdeauna o relaţie dificilă. Implicaţiile practice ale unui astfel de vot şi ale abţinerii SUA au de-a face cu continuarea ajutorului militar american pentru Israel în actualele condiţii de război. Administraţia de la Washington poate decide să limiteze sau chiar să suspende ajutorul militar american, vital pentru Israel.”Apasă butonul PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Atacul armat de vineri seară de la sala de concerte din apropiere de Moscova a provocat aproape 140 de victime. Mai mult de 180 de oameni au fost răniți, potrivit bilanțurilor provizorii. Gruparea jihadistă Stat Islamic a revendicat atentatul. Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a spus că autorii atacului au fost arestați în timp ce se îndreptau spre Ucraina, fără să menționeze că atentatul fusese revendicat de către ISIS. Ucraina a negat orice implicare. Statele Unite aveau informații despre un posibil atac terorist la Moscova și au avertizat Rusia, dar președintele Putin a considerat avertismentele „declarații provocatoare” care ar fi avut ca scop intimidarea și destabilizarea societății ruse. Ce spune acest atentat despre siguranța și securitatea cetățenilor ruși? Cum răspunde comunitatea internațională acestui atac? I-am întrebat pe analiștii de politică externă Bogdan Nedea şi Rufin Zamfir.Rufin Zamfir: „Atacul de vineri confirmă că Rusia este astăzi mai puţin sigură decît era probabil acum zece ani, în mod cert mai puţin sigură decît era la momentul cînd Putin a preluat puterea. Lipsa de siguranţă vine pe multiple planuri. Vine pe fundalul ignorării problemelor interne de către un regim preocupat să-şi proiecteze o aură dincolo de graniţă. Vine pe fundalul asumării unei poziţii diferite, separate, în afara arhitecturii de securitate internaţională – în felul ăsta se poate justifica inclusiv ignorarea atenţionărilor pe care SUA le-au transmis în repetate rînduri Moscovei. Vine pe fondul corupţiei, pînă la urmă. Și al lipsei de înţelegere pe care aparatul de securitate rus o manifestă vizavi de o problemă deloc măruntă: nu este prima oară cînd Rusia este atacată de ISIS, şi anume de ISIS Khorasan, această facţiune în care foarte mulţi, dacă nu majoritatea luptătorilor provin din fostele republici sovietice de religie musulmană.”De ce Kremlinul nu a luat în serios avertismentele primite de la Statele Unite privind un posibil atac la Moscova? Bogdan Nedea: „În momentul de faţă relaţiile dintre luma vestică şi Rusia sînt, în cel mai bun caz, îngheţate. Şi mai este o variantă, susţinută de o parte a experţilor internaţionali: acest atentat convine Moscovei. Cînd ţara este atacată, cînd capitala este atacată, populaţia are tendinţa de a se ralia în jurul conducerii, oricare ar fi aceasta. În acelaşi timp i se oferă conducerii posibilitatea să instituie o serie de măsuri, pasămite pentru siguranţa publică, prin care va reuşi să suprime protestele faţă de război, faţă de regim, să suprime orice fel de opozanţi ar mai avea Rusia în interior.”O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Andrei Dósa a publicat recent volumul de poezie „Ultima familie tradițională”, apărut la Editura OMG. Cartea e un tablou al unei tinere familii contemporane, cu multe insule luminoase de tandrețe, de duioșie, pe fundalul angoaselor de adult, un tablou care are în centru copilul, copilul mic. În jurul lui gravitează această carte a tatălui. Am vorbit cu Andrei Dósa despre tema paternității în poezia noastră contemporană – o temă pe care nu s-au încumetat s-o abordeze prea mulți autori – dar și despre poezie ca mecanism de coping, despre narativitatea din noul lui volum, despre peisajul poeziei de azi și despre munca sa de traducător.Andrei Dósa: „Mi se pare că rolul de tată în care intră un poet aduce la suprafață propriile lui vulnerabilități. Și, bineînțeles că din punctul de vedere al artei poetice, terenul acesta al vulnerabilităților este foarte fertil. Acolo poți să explorezi foarte mult și propriul trecut, și felul în care reacționezi la anumite greutăți.”Cum a fost să scrii din perspectiva noului tău rol în viața reală, cel de tată? De ce ai simțit nevoia să aduci în poezia ta tema paternității?Andrei Dósa: „Uneori au fost copleșitoare trăirile și de obicei așa funcționez: cînd se întîmplă pe plan emoțional lucruri care nu pot fi ușor deslușite sau sînt mai greu de explicat, atunci folosesc poezia ca pe un fel de hîrtie de turnesol, ca să-mi clarific anumite lucruri.” Apasă „PLAY” pentru a asculta tot interviul!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Democrația e într-un declin lent, dar sigur, se arată în raportul „Starea democrației în 2023”, care oferă un tablou al principalelor derapaje de la valorile democratice și prezintă cîteva încălcări ale drepturilor cetățenilor în România anului trecut. Analiza a fost realizată de coaliția de organizații „ONG-uri pentru cetățean”. I-am invitat la „Timpul prezent” pe doi dintre autorii studiului: Ovidiu Voicu, directorul Centrului pentru Inovare Publică, și Oana Preda, de la CeRe: Centrul de Reusurse pentru participare publică.  Am vorbit despre starea democrației într-un an super-electoral. Și despre cum poate fi reparată. Cum se măsoară nivelul democrației, ce instrumente ați folosit?Ovidiu Voicu: „Prin raportul Starea democraţiei noi ne uităm la evoluţiile pozitive sau negative în ce priveşte principalele libertăţi civile, ceea ce numim secţiunea drepturi fundamentale: libertatea de expresie, libertatea de conştiinţă, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere şi accesul la informaţii. Ne uităm la evoluţiile legislative şi la principalele evenimente din spaţiul public şi comparăm, pe de-o parte, cu ce s-a întîmplat în anii precedenţi, pe de altă parte, cu ceea ce ne-am dori să fie un standard de libertate în ceea ce numim democraţie liberală.”Cum poate fi restabilită încrederea în instituţii, în liderii politici?Oana Preda: „Cred că o primă măsură e o campanie electorală  bazată pe dezbateri care au în centru temele de interes ale cetăţenilor, o campanie în care oamenii să fie parteneri de discuţie, nu numai receptori de mesaje goale de conţinut. Iar apoi o guvernare care să aibă în centru interesul public şi rezolvarea acestor probleme.”Apasă "PLAY" pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Trafic intens la aproape orice oră din zi, pînă seara tîrziu, mașini parcate pe trotuare, pe trecerile de pietoni, construcții ridicate la limita legii sau chiar dincolo de ea, în timp ce clădiri de patrimoniu stau să se prăbușească și majoritatea imobilelor încadrate la risc seismic nu au fost consolidate, prea puține spații verzi – cam așa arată Bucureștiul de azi. Alegerile locale sînt programate în 9 iunie. Încă nu cunoaștem toți candidații. Și nici programele lor pentru București. Dar știm care sînt problemele orașului. Vă propunem o cartografiere a principalelor provocări cu care se confruntă locuitorii capitalei. Și, poate, și posibile soluții. Invitaţii noştri sînt: Roxana Wring, specialistă în urbanism, şi arhitectul şi scriitorul Mihai Duţescu, conferenţiar la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu”.În București – dar probabil și-n alte orașe mari, aglomerate, din România – sîntem adesea prea preocupați de problemele imediate, de ce ne enervează la nivel cotidian ca să apucăm să facem proiecții de viitor. Dar oare cum ar trebui să arate acest oraș? Cum ar trebui să se dezvolte?Roxana Wring: „Bucureştiul are o identitate făcută din multe bucăţi. Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva, există oameni care se identifică cu un sector. Ca să schimbăm oraşul, cred c-ar trebui să-ncepem cu lucruri foarte simple şi concrete. S-avem un Plan Urbanistic General (PUG), pe care trebuia să-l avem de-acum 14 ani, să avem un transport public decent, să nu mai fim îngăduitori cu cei care ne agresează cu maşinile, să nu mai fim îngăduitori cu cei care nu respectă regulile.”Unde apare scurtcircuitul pe drumul de la legislația care protejează patrimoniul construit la avizele pentru construcții care dezechilibrează peisajul urbanistic din zonele cu clădiri istorice?Mihai Duţescu: „E o foarte mare problemă cu legislaţia de protecţie a patrimoniului. Ca dovadă, avizul hotărîtor, cel al Ministerului Culturii, pentru intervenţii pe o clădire istorică, nu neapărat clasată ca monument, ci o clădire dintr-o zonă protejată, se dau în urma unei analize într-o comisie de specialişti din cadrul Ministerului Culturii şi lucrurile nu stau bine deloc. Am participat la astfel de comisii încercînd să-mi susţin proiectele şi nivelul de discurs e foarte scăzut. Şi nu există norme, aici e foarte subiectiv şi-atunci decizia poate fi influenţată foarte uşor.”  Apasă „PLAY” pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural