Timpul prezent

Protestele din Georgia continuă, în ciuda reacțiilor forțelor de ordine, care au arestat zilele trecute mai mulți protestatari, între care și un lider al opoziției. Din noiembrie, oamenii protestează constant față de decizia partidului de guvernămînt, Visul Georgian, de a suspenda negocierile de aderare la Uniunea Europeană pînă în 2028. Parlamentul georgian a adoptat recent legi care înăspresc regulile privind întrunirile publice și demonstrațiile. Nemulțumirile din societatea georgiană au început mai devreme. După alegerile parlamentare din octombrie 2024, datele oficiale au arătat că partidul Visul Georgian a obținut aproape 54% din voturi și opoziția pro-europeană aproape 38%. O parte considerabilă a opoziției a renunțat la mandatele obținute pentru Parlament acuzînd că votul a fost furat. În ce măsură protestatarii care contestă deciziile partidului aflat la putere sînt reprezentativi pentru societatea georgiană? Ce urmează în Georgia? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.Ce legitimitate are un parlament în care nu sînt ocupate toate fotoliile?Angela Grămadă: „Legitimitatea este destul de contestată şi tocmai din aceste considerente lumea iese în stradă şi a transformat protestul într-unul continuu. Pe de-o parte avem acea decizie de la sfîrşitul lunii noiembrie, prin care Visul Georgian suspendă toate negocierile cu privire la procesul de integrare europeană a ţării. Dar pe de altă parte avem şi această legitimitate contestată. Dacă ne uităm pe cerinţele celor care ies în stradă şi protestează, ei nu vorbesc doar despre parcursul european, ei vorbesc şi despre lipsa de legitimitate a parlamentului şi despre faptul că preşedintele nou ales în Georgia, la sfîrşitul lunii decembrie (Mihail Kavelaşvili), nu este un preşedinte legitim al Georgiei şi în continuare o consideră pe Salome Zurabişvili ca fiind şeful statului care are mandat şi care a anunţat că va fi de partea străzii pînă vor fi organizate alegeri parlamentare anticipate.”Cum vedeți evoluția situației din Georgia?Angela Grămadă: „Dacă ţinem cont de ultimele evenimente – înăbuşirea protestelor cu utilizarea violenţei şi dosarele deschise împotriva jurnaliştilor, activiştilor civici sau arestarea liderilor opoziţiei – cred că situaţia ar putea să deraieze într-o direcţie şi mai puţin plăcută pentru georgieni dar şi pentru cei care astăzi sînt vîrful de lance în Georgia, societatea civilă cu tot ce înseamnă ea: oameni care reprezintă cultura, arta, presa independentă, activiştii civici. S-ar putea să fie o îndîrjre foarte mare şi o luptă pe viaţă şi pe moarte în această ţară.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Cum e posibil ca în același interval istoric, în același spațiu să aibă loc războaie devastatoare și descoperiri științifice fundamentale? Cum e posibil ca abjecția și sublimul ființei umane să coexiste? Cum se explică faptul că, oricît ar avansa pe drumul cunoașterii și al artei, ființa umană nu-și poate controla pulsiunile violente, (auto)distructive? Sînt întrebări pe care le propune scriitorul și matematicianul Bogdan Suceavă prin volumul „Furtuna barocă” (Editura Polirom). Un „poem în formă de roman”, cum îl definește chiar autorul, în care sînt puse față în față istoria Războiului de Treizeci de Ani din secolul al XVII-lea, care a devastat regiuni întregi din Europa și a făcut milioane de victime, și istoria unor progrese în fizică, matematică, astronomie esențiale pentru omenire. Bogdan Suceavă e scriitor și matematician, profesor în cadrul Departamentului de Matematică al California State University, Fullerton, Statele Unite ale Americii. Am vorbit cu Bogdan Suceavă despre volumul „Furtuna barocă”.Bogdan Suceavă: „Eu cred în ideea că literatura e o cale de cercetare, o cale de investigație. Și vrei să transmiți cititorului această întrebare: cum a fost de fapt atunci? Cum era să trăiești în secolul al XVII-lea, în timpul acestei tragedii? 30 de ani cu 8 milioane de victime - trebuie să se fi simțit extraordinar de apăsător, o fi fost o atmosferă cumplită. A fost o tragedie generată de om. Și, dacă examinăm dinamica Războiului de Treizeci de Ani, vedem că au avut multiple ocazii să aducă pacea. Principii care puteau decide pacea nu au găsit o cale către mediere și stingerea conflictului și asta a tot alimentat războiului. În timpul acesta erau zone întregi ale Europei pustiite și tragedia se extindea. Este o lecție a istoriei acolo.”Dar am învățat ceva din aceste lecții ale istoriei? Fiindcă am mai avut după aceea și alte lecții ale istoriei...Bogdan Suceavă: „Scopul meu cînd am scris Furtuna barocă a fost exact întrebarea aceasta. Iată ce cred eu că trebuie reținut dintr-o asemenea reflecție. Să presupunem că apare o tensiune într-o societate sau într-o lume mai extinsă, cum e Europa de azi. Bine este să existe instituții care să poată cuprindă aceste tensiuni și să le găsească o rezolvare instituțională. Cred că aceasta este lecția. La vremea respectivă, Europa a suferit o tragedie masivă, ca să se ajungă la următorul adevăr (asta este Pacea de la Westfalia, 1648): fiecare principe are dreptul să decidă credința în principatul său. Dar pentru asta trebuia să moară 8 milioane de oameni? Nu se putea rezolva de la început printr-un tratat, printr-o bună înțelegere a diferențelor confesionale? Să sperăm că n-o să mai fie vreodată cazul de astfel de tensiuni în lumea de azi.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Președintele Donald Trump a anunțat tarife vamale considerabile pentru importurile din Canada, Mexic și China: 25% pentru mărfurile din Mexic și Canada și 10% taxe suplimentare pentru China. Cu cîteva ore înainte ca noile tarife să intre în vigoare, Donald Trump a acceptat o amînare de 30 de zile pentru Canada și Mexic, după ce a convenit cu liderii celor două țări vecine întărirea securității la granițele lor cu SUA. Ce implicații ar putea avea aplicarea tarifelor pentru țările vizate și pentru SUA? Va impune președintele american tarife similare și pentru importurile din Uniunea Europeană? Am întrebat-o pe Antonia Colibășanu, analist geopolitic, doctor în economie. De ce vrea Donald Trump să impună tarife vamale atît de mari Canadei și Mexicului?Antonia Colibășanu: „Nu cred că vrea neapărat să impună tarife vamale atît de mari. Cred că mai degrabă vrea să amenințe cu aceste tarife, în ideea în care vrea să discute cu aliații și să restructureze natura alianțelor cu aceștia. Pînă la urmă, Donald Trump este un om de afaceri și amînarea aceea cu cel puțin 30 de zile a tarifelor face parte dintr-o negociere de politică comercială. În ideea că Donald Trump este un om de afaceri, noi trebuie să înțelegem că el vrea să negocieze. Acum, ceea ce vrea el să negocieze din punct de vedere geopolitic este marea întrebare a momentului.”Dar e același lucru să conduci o țară și să conduci o companie privată? E democratic să abordezi în același fel economia națională și afacerile?Antonia Colibășanu: „Cred că acestea sînt întrebările-cheie la care cu toții așteptăm răspunsuri din interiorul societății americane. Din perspectiva omului care predă la clasă teoria relațiilor internaționale și geopolitica, aș spune că nu, nu este același lucru, cu siguranță. Abordările pe care le vedem acum sînt o noutate din punct de vedere ideologic. Pentru că SUA, cu administrația actuală, încearcă să-și croiască un nou drum în zona globală. Și vorbim de o personalitate de tip nou pentru un lider al SUA, o personalitate din zona afacerilor. El a mai gestionat în mod original lucrurile în SUA în primul său mandat. Avem un model pe care-l putem evalua. Avem și o nouă administrație, care nu mai seamănă cu prima administrație din primul mandat al lui Trump. Ne putem gîndi că întrebarea esențială este cum evoluăm din punct de vedere doctrinar, ideologic și cum evoluează contextul democratic, care sînt rolurile instituțiilor, dorește noua administrație a lui Trump să modifice în vreun fel rolul acestor instituții și mă refer inclusiv la rolul organizațiilor internaționale, rolul NATO în relația cu Uniunea Europeană. Întrebarea este justă, complicată și în definire.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Într-un moment dificil, în care acordul de încetare a focului dintre Hamas și Israel avansează în faza a doua, președintele Donald Trump vine cu o propunere inclasabilă: anume, ca populația palestiniană din Fîșia Gaza să fie mutată în alte țări iar SUA să preia controlul asupra teritoriului. „Îl vom dezvolta, vom crea mii și mii de locuri de muncă și va fi ceva de care întregul Orient Mijlociu să fie foarte mândru” a spus președintele american în cadrul unei conferințe de presă la care a participat și premierul israelian Benjamin Netanyahu. Acesta este primul lider străin invitat la Casa Albă de cînd Donald Trump și-a preluat al doilea mandat. Discutăm despre propunerile lui Donald Trump și implicațiile lor cu analistul de politică internațională Robert Lupițu, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.Robert Lupițu consideră că declarațiile lui Donald Trump arată că „sîntem la finalul ordinii internaționale bazate pe reguli, dacă nu cumva aceasta s-a și încheiat. Atunci cînd jandarmul lumii libere, cum sînt numite SUA, își asumă prin cea de-a doua administrație Trump o astfel de politică și-o astfel de abordare, arată că modul de abordare a relațiilor internaționale în al doilea mandat al său va fi diferit. Poate chiar diferit de primul unde, deși excentric în declarații, a fost ceva mai cumpătat în acțiuni.” Planurile lui Trump nu țin cont de traumele populației palestiniene, de dreptul internațional, de decenii de eforturi diplomatice pentru punerea în fapt a soluției celor două state.Robert Lupițu: „Nu doar că Donald Trump nu joacă după reguli. Dar nici partenerul său, din perspectivă de leadership, din Israel, Benjamin Netanyahu, nu mai joacă după reguli. Are un mandat de arestare pe numele său, nu a călătorit la Auschwitz la comemorarea a 80 de ani de la încheierea Holocaustului, deși s-a spus că se va face o excepție în privința sa și nu va fi arestat. Așa că declarațiile lui Trump pot fi privite și în cheia în care acest plan ar putea să tensioneze suplimentar, ar putea să arunce în aer armistițiul și să toarne gaz pe foc. (...) Israelul nu a ținut cont de anumite avertismente internaționale, legate nu de destructurarea rețelei Hamas, nu de lupta împotriva terorismului sau de dreptul de a se autoapăra continuu, ca urmare a atacului Hamas din 7 octombrie 2023, ci legate de țintirea, chiar și colaterală, a populației civile, a celor nevinovați. Această idee riscă, dacă urmează să aibă acțiuni concrete - fie printr-o prezență militară, fie printr-o incursiune, fie printr-o strămutare de populație - să afecteze și mai mult drumul către stabilitate.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Discuția despre programa școlară prea încărcată a elevilor revine, constant, în actualitate. Mulți părinți și elevi se plîng adesea că sînt prea multe ore de școală și prea multe materii – unele, poate, inutile. Și că, mai ales în anii terminali de liceu, elevii ar trebui lăsați să se concentreze pe disciplinele de bacalaureat și pe materiile unde au probe de admitere la universitate. În urmă cu cîteva zile Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică noile planuri-cadru pentru liceu. Cu intenția de a flexibiliza programul. În esență, se arată într-un document, schimbarea este că numărul de ore nu mai este alocat unor discipline în primul rînd de către minister, ci vor avea un cuvînt de spus școlile și elevii. Această  descentralizare ar încuraja autonomia și performanța, se arată în document. Potrivit noilor planuri-cadru, latina nu mai e disciplină obligatorie. Propunerea a stîrnit deja critici argumentate din partea filologilor și clasiciștilor. Ce pierd elevii dacă nu mai studiază latina? Cum stăm cu profesorii de latină, sînt ei destui și sînt pregătiți să predea latina? Cum se poate echilibra nevoia de adaptare la realitatea contemporană cu păstrarea unor tradiții academice? L-am întrebat pe Ștefan Colceriu, doctor în filologie clasică (greacă veche și latină), cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Latina a mai fost în ultimii ani în centrul unor discuții similare pe tema o păstrăm sau nu în programa de liceu. De ce se propune acum scoaterea ei din rîndul disciplinelor obligatorii, chiar și la profilul filologie? Ștefan Colceriu: „Pentru că lumea are impresia că latina e un balast. O impresie care trenează de 35 de ani în mintea autorităţilor din învăţămîntul românesc, cu luminoasa excepţie a domnului Mihai Şora care, după Revoluţie, în mandatul său de ministru, a reintrodus latina pe scară destul de largă în liceele din România. După acest mandat luminos, a fost o reducere constantă a orelor şi, treptat, latina a avut de suferit. Penultima lovitură, înaintea acesteia, a fost aceea că latina nu mai putea fi susţinută ca probă opţională la bacalaureat. În clipa în care o materie nu mai are acest statut, de a fi probă de bacalaureat, îşi pierde cu totul relevanţa. Cine ar mai vrea să studieze latina dacă nu poate să susţină un examen la sfîrşit care să arate ce progrese a făcut la materia respectivă?” Ce impact va avea faptul că latina ar putea deveni materie opţională? Ștefan Colceriu: „Eu sînt un susţinător al descentralizărilor, pentru că sînt liberal clasic şi cred că e foarte bine să existe descentralizare şi unele materii să fie la dispoziţia şcolilor. Realist vorbind, pentru că numărul de ore de latină a fost din ce în ce mai scăzut, nu există foarte mulţi profesori titulari care să-şi facă norma din orele de latină, motiv pentru care mulţi profesori trebuie să migreze dintr-o şcoală într-alta, unde nu sînt titulari. Problema este că în şcolile unde profesorii de latină nu sînt titulari, şcolile acelea nu pot să propună opţional de latină. Şi dacă nu se poate face asta, latina, în mod fatal, va dispărea din foarte multe locuri.  Abandonarea trunchiului comun, a obligativităţii ca măcar umaniştii să studieze latina conduce la dispariţia disciplinei. Or, dispariţia unei discipline, dispariţia unei instituţii este foarte greu de compensat după aceea.”   Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral O emsiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

„Atît elevii de liceu, cît și cei de gimnaziu consideră discuțiile cu prietenii și cu familia/adulții principalele moduri prin care se informează” – aflăm din studiul „Relația cu informația și obiceiurile de consum media ale copiilor și tinerilor din România”, lansat recent de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). De ce nu mai citesc tinerii presa, de ce nu se informează din sursele mainstream? De ce și-a pierdut presa tradițională publicul? Ce pot face jurnalişti pentru a recîştiga încrederea publicului? Am întrebat-o pe Cristina Lupu, directoare executivă CJI. Cît de pregătiţi sînt tinerii să facă faţă dezinformării? Cum îşi dau ei seama dacă o informaţie este corectă sau nu?Cristina Lupu: „Copiii sînt la fel de puţin pregătiţi pe cît sînt adulţi. Noi am întrebat care sînt motivele pentru care ei ar considera că o informaţie este adevărată. Şi unul dintre principalele motive care le spune copiilor că informaţia este adevărată este dacă le confirmă ceea ce cred deja. Asta nu-i o noutate. Ştim că adulţii fac la fel. Dacă noi credem deja o informaţie, tindem să credităm cu valoare mai mare de adevăr toate informaţiile care vin şi ne confirmă asta. E o capcană uriaşă. Ce trebuie să facem este să vedem dacă există şi alte informaţii, care contrazic ceea ce credeam noi şi să facem minime verificări care să ne ducă spre a afla informaţia corectă, nu informaţia pe care o vrem noi corectă. Şi e greu. Trebuie să te înveţe cineva să faci asta. Pentru că nu e un mecanism natural. Creierului nostru nu-i place să aibă sentimentul că nu ştim, că sîntem proşti. Aşa că de fiecare dată o să încerce să ne confirme că ceea ce credem deja e ok şi că nu e nevoie să căutăm mai multă informaţie. Noi trebuie să lucrăm împotriva acestui reflex.”Presa scrisă, radioul și presa online sînt frecventate de foarte puțini elevi de gimnaziu și liceu, reiese din studiu. Cristina Lupu crede că o parte a responsablităţii îi revine chiar presei. Cristina Lupu: „Presa nu vorbeşte cu tinerii. (...) De foarte multe ori jurnaliştii sau patronii de presă au plecat de la ideea că tinerii sînt pierduţi, nu sînt interesaţi deloc de informaţie, aşa că nu ne batem capul să facem materiale care să fie interesante pentru ei. Ceea ce e greşit. Eu cred că tinerii sînt interesaţi de informaţie. Vedem că Gen Ştiri, o publicaţie care li se adresează, are succes şi chiar şi adulţii se uită la modul în care prezintă ei ştirile zilei. Da, e o problemă că tinerii nu se uită la materialele jurnalistice. Dar cred că trebuie să ne punem o oglindă şi noi, cei care producem conţinut.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!   O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural 

Ana Maria Sandu a publicat recent volumul de proză scurtă „Salvatorii” (Editura Polirom). Relațiile dintre oameni sînt în centrul povestirilor: relații de cuplu, de prietenie, relații cu necunoscuți, relații pasagere dar cu importanță semnificativă. Autoarea își aduce personajele în situații surprinzătoare, pe care le rezolvă narativ punînd accentul pe detalii și pe replici. Poveștile sînt construite minuțios și-ți mențin curiozitatea pînă la final. Iar finalul, de cele mai multe ori, e deschis. Cititorul e liber să-și imagineze mai departe povestea. Am vorbit cu Ana Maria Sandu despre personajele din cartea ei, despre complexitatea relațiilor dintre oameni, despre raportul dintre viață și ficțiune, despre „aproape cea mai bună dintre lumile posibile”, aceea în care „stai acasă și-ți scrii cărțile și citești ce vrei”.Ana Maria Sandu: „Mi-am propus să scriu despre relații, nu neapărat de cuplu, dar niște povești de apropiere. Și mi-am dorit să fi surprins un aer al timpului, apropo de proiecții, de imposibilități, de așteptări, de neputințe. (...) Cartea asta e și despre să nu judeci, să nu arunci cu piatra, să nu pui etichete. Dacă e ceva spectaculos pe lume, aceea nu e natura cu munți, cu văi și mări, ci e natura umană. Și pentru ea trebuie să ți se ascută și ochiul, și urechea, în timp. (...) Ficțiunea are foarte multă legătură cu viața, dar n-o traduce, ci o multiplică.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Sînt proteste masive în Serbia de cîteva săptămîni. Manifestațiile au început după ce acoperișul gării din Novi Sad, proaspăt renovată, s-a prăbușit, omorînd 15 oameni. Protestatarii acuză instituțiile statului de corupție și nepotism și cer urmărirea penală a celor responsabili de tragedie și declasificarea documentelor privind reconstrucția gării din Novi Sad. Premierul Serbiei și primarul din Novi Sad au demisionat. Dar protestele continuă. Dragoș Ioniță, specialist în Balcanii de Vest, cercetător la Centrul de Studii Europene din cadrul SNSPA, explică situaţia din Serbia, revendicările protestatarilor, perspectivele politice şi perspectivele Serbiei de aderare la Uniunea Europeană.  Dragoș Ioniță: „Acesta este doar ultimul episod dintr-un lung şir de proteste care au marcat istoria recentă a Serbiei. În 2020 au avut loc proteste care au urmat deciziilor de lockdown din perioada pandemiei – decizii care au fost şi în alte ţări, dar la ei au fost mult mai stricte iar populaţia a reacţionat vehement. În 2021 şi-n 2024, în două episoade separate dar totuşi conectate, au avut loc proteste ca urmare a deciziei de exploatare a minelor de litiu. Populaţia a fost nemulţumită de contractul cu o firmă din Australia. Iar în 2023 au avut loc protestele care au urmat celor două masacre din şcoala din Belgrad şi din suburbia oraşului Belgrad. Deci putem spune că nervii erau întinşi deja, populaţia era deja sub presiune. Şi puterea de la Belgrad, Partidul Progresist şi coaliţia de la guvernare se aflau sub presiunea de a nu repeta anumite greşeli şi de a nu mai captura statul. Sînt voci din societatea civilă care acuză autorităţile de la Belgrad de capturarea statului şi de limitarea drepturilor cetăţeneşti, de limitarea accesului populaţiei la informaţii utile.”Există vreo reacţie notabilă la nivel european în legătură cu ce se întîmplă în Serbia?Dragoș Ioniță: „Nu. Şi asta este o revendicare proaspătă a celor din stradă şi mai ales a ONG-urilor concentrate pe analiza protestelor şi a procesului de integrare în Uniunea Europeană: unde este Uniunea Europeană? Nu veţi vedea steagul UE nicăieri fluturînd în stradă, nu veţi vedea scandări la adresa UE – fie de susţinere, fie de solicitări de sprijin pentru protestatari. Organizaţiile societăţii civile asta critică: faptul că UE nu şi-a asumat nici un rol, nu se implică discursiv în sprijinirea celor din stradă. În acelaşi timp, UE este acuzată de faptul că promovează ceea ce în Serbia, deja de 10 ani, se numeşte stabilitocraţie. Practic UE a girat un guvern cu tendinţe autoritare pentru a avea o pace regională, o pace între ţările afectate de război în anii ʼ90.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Compania chineză DeepSeek, care a lansat recent varianta sa de inteligență artificială, a zguduit industria tehnologiei și bursele, mai multe companii din industrie înregistrînd scăderi importante. Dar ce este DeepSeek? Și de ce a provocat atîta tulburare? I-am întrebat pe doi membri ai Asociației pentru Tehnologie și Internet: Bogdan Manolea, consultant juridic, specialist în dreptul tehnologiei informațiilor, și Bogdan Lungu, doctorand la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj, interesat de impactul inteligenței artificiale asupra societății și drepturilor omului.Ce este DeepSeek?Bogdan Manolea: „DeepSeek este un software de tip LLM – Large Language Model, cel mai cunoscut tip de inteligență artificială –, care a stîrnit mult interes prin faptul că a reușit să facă prin investiții foarte mici, clamează cei din China, ceea ce au făcut alți competitori, din SUA în special, după investiții foarte mari. Ăsta e motivul principal pentru care a reușit să atragă atenția, cu niște performanțe relativ asemănătoare, spun cei care au testat ambele sisteme.”O altă companie, tot din China, Alibaba, a lansat un alt model de inteligență artificială, denumit Qwen. Pînă de curînd, companiile americane dețineau supremația la nivel mondial, acum e deja o competiție foarte strînsă.Bogdan Lungu: „Ambele perspective, atît cea chineză, cît și cea americană, se luptă pentru controlul unor narațiuni. Narațiunea dezvoltării tehnologice americane a fost cea a injectărilor mari de capital în anumite companii pentru inovare. Pe modelul chinez avem colaborarea între privat și stat care produce niște tehnologii, presupunem noi, relativ ieftine, cum este DeepSeek. Asta se presupune momentan, fiindcă se spune că este neplauzibilă suma de 6 milioane de dolari pentru dezvoltarea DeepSeek-ului. Ambele modele, și cel american și cel chinez, controlează răspunsurile produse de programele de limbaj extins. Vedem la DeepSeek o cenzură cînd vine vorba de anumite evenimente din 1989. Și vedem, de partea cealaltă, o cenzură cînd vine vorba de fondatorii companiilor, cînd vine vorba de reputația lor, de acuzele care li s-au adus. Ambele modele se luptă pentru cine controlează povestea despre dezvoltarea tehnologică pe plan global. Aici este miza.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Sancțiunile împotriva Rusiei se prelungesc cu șase luni, a decis Uniunea Europeană. Ungaria a fost în cele din urmă de acord cu această prelungire, după ce a primit asigurări din partea Uniunii Europene privind securitatea sa energetică. Ce efect au avut pînă acum sancţiunile împotriva Rusiei? Ce ar putea face UE şi SUA împreună pentru a promova o pace durabilă în Ucraina? Am întrebat-o pe Luciana Ghica, conf. la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.Securitatea energetică a devenit, odată cu sancţiunile împotriva Rusiei, o chestiune europeană. Sînt şi alte ţări, pe lîngă Ungaria, în situaţii de criză şi îşi pot procura doar cu mare greutate gazele necesare în economie. Cum poate deveni Europa mai puţin dependentă de un gaz care vine cu nişte obligaţii sau probleme politice, cum e cel rusesc?Luciana Ghica: „Trebuie să ne amintim că Europa a devenit deja mult mai puţin dependentă. Acesta e un mit care a fost promovat zeci de ani: cum că Europa nu s-ar descurca fără gazul rusesc. Nu este adevărat. Europa, în doar doi ani de zile, la nivelul Uniunii Europene este aproape complet independentă de gazul rusesc. Şi asta a făcut-o pe de-o parte găsind alternative pentru combustibilul fosil, pe de altă parte investind în resurse regenerabile.”Ce efect au avut pînă acum sancţiunile împotriva Rusiei, care nu pare slăbită în războiul ei împotriva Ucrainei?Luciana Ghica: „Nu pare, dar este. Financiar, sancţiunile pe care atît Uniunea Europeană, cît şi Statele Unite, cît şi cîţiva din aliaţi le-au impus Rusiei au avut efect asupra modului în care Rusia a putut să se implice în Războiul din Ucraina. Fără aceste sancţiuni, Ucraina ar fi colapsat. Nu au avut acelaşi efect în plan economic. Rusia are inflaţie foarte mare, are probleme în a asigura bunuri de bază pentru populaţie dar a reuşit să fenteze sancţiunile beneficiind de două pieţe mari: China şi India. Însă, ultimele sancţiuni pe care UE le-a avut în vedere, precum şi cele adoptate în ultimele zile de mandat ale lui Joe Biden vor schimba un pic dinamica. Pentru că sancţiunile care vizează strict petrolul nu mai sînt legate doar de interzicerea vînzării petrolului ci vizează direct şi petroliere, infrastructura prin care acest petrol se mişcă prin lume.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural